Mereu am fost de parere ca eu sunt cea mai importanta. Ca nu ma intereseaza nimic de nimeni. Ca intotdeauna voi alege fericirea mea in locul oricarui lucru. Ca intotdeauna mi-am vrut mai intai binele mie, si apoi celorlalti..
Toti avem o oarecare rautate.. Un oarecare egoism.. O oarecare ipocrizie. Toti avem 2 fete. Dar unele persoane depasesc cu mult acest numar..
Imi pierd prieteni din 2 motive: invidie si dorinta de a face rau. Ale lor. Nu ale mele.
Aseara am zis ca innebunesc. Amici, prieteni, prietene.. Doamne cati au picat testul aseara.. Cati au putut sa il pice.. Acel test de prietenie.. Care cica odata, candva, de demult, fusese luat cu 10 .. Acum nici macar punctul din oficiu nu si-l merita..
Te doare sa stii ca ai incredere intr-o persoana, ca ii povestesti problemele tale, ca plangi de fatza cu ea.. Iar apoi ea se duce si da anunt in ziar despre confesiunile ce i le-ai facut.
Rautatea oamenilor ma da pe spate.
Mama imi zicea mie ca sunt rea.. Da` de unde? Sunt cea mai evlavioasa calugaritza in comparatie cu persoanele cu care am de-a face..
E trist sa stii ca ai prieteni de-o viatza.. Impropriu spus "ca ai prieteni".. Ca ii consideri pe unii, prieteni de o viata.. De cand te jucai cu lopetzicile in nisip.. Sau cu bebelushii din carpe.. Si ca brusc, afli cum te pupa in cur cand esti in fatza lor si cum mananca cacat despre tine cand nu esti prezenta [Imi scuzati limbajul]
Ma doare extraordinar de mult. Extraordinar.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu