Friends?

Candva, tatal meu mi-a zis sa nu am incredere deplina niciodata in prieteni, indiferent cat de importanti si intimi i-as considera. Intotdeauna m-am gandit ca poate el nu a cunoscut o prietenie indeajuns de profunda care sa ii schimbe aceasta parere care mie atunci mi se parea ingrata.
Cand ma mai vedea suparata, imi repeta vorba, dar eu ramaneam la parerea mea (asa cum ramaneti si voi atunci cand parintii va dau un sfat care nu coincide cu ce aveti voi in cap)
Eram sigura ca eu am cei mai multi, mai fideli si mai de incredere prieteni posibili.
Nu voiam sa accept ca toti au un interes si un drum bine pus la punct pe care vor sa il parcurga pana la final, pe aceasta lume. Si de fapt, inca imi este greu sa accept lucrul asta. Imi e greu sa vad cum oamenii renunta la scrupule, la principiile alea pe care orice om ar trebui sa le aiba intr-o viata normala, pentru cate si mai cate prostii care la ora actuala sunt cool etc.
Cred ca in ziua de astazi, lucrurile au luat-o razna. Si mi se pare anormal. Vorbesc cu mama, si cand incepe sa imi povesteasca despre cum era acum 20 de ani, raman perplexa. In ziua de azi, lumea vede doar $$$ si rar se mai pune accentul pe sentimente frumoase, curate, adanci..
La 14 ani, sa umbli cu barbati de 30, pentru bani, sa te vinzi pentru ca nu iti ajung banii de Mc si PallMall, e teribil. Acum ce ar trebui sa aud? "Helloo suntem in secolul 21, s-a dus de mult epoca de piatra; astazi totul e normal, atata timp cat iti faci un bine tie!" Penal..
Am avut o groaza de "prietene" care m-au facut sa sufar dar carora le multumesc pentr ca mi-au deschis ochii, si m-au facut sa realizez ca nu toata lumea se duce duminica la Sfanta Liturghie ca sa se roage pentru cei din jur.
De fiecare data cand mi se intampla ceva, trec peste, cu capul sus si zambind. Rar se va vedea pe chipul meu ca ma framanta ceva, ca sunt suparata, ca exista ceva in mine care nu imi da pace. Pentru ca nu las lucrurile astea la vedere. Si am aproape mereu o atitudine pozitiva fata de lucrurile care se intampla in jurul meu.
Pot sa te cunosc astazi si pana maine vei fi auzit toata viata mea. Asta nu inseamna ca am o viata simpla, ca imi e usor sa descriu toate lucrurile prin care am trecut; inseamna ca stiu ce sa povestesc, si stiu peste ce trebuie sa trec.
Nu am spus niciodata ca nu exista prieteni. Din contra. Eu mereu am fost adepta prieteniilor adevarate. Ma umflam mai mult in pene cand imi faceam o noua prietena decat atunci cand imi cumparam un ceas D&G din economiile mele. Exista prieteni. Si exista o categoria fooaaarte larga despre toate tipurile de friends. Incepand de la cel mai jos rang "te pupa in fund si sta cu ochii pe tine sa vada ce greseli faci ca sa dea de veste intregului oras" pana la cel mai inalt rang "iti spune cand gresesti cu cea mai buna intentie, vrand sa te ajute, iar tu ii asculti sfaturile chiar daca la inceput te enerveaza; e alaturi de tine si la o nunta dar si la o inmormantare, atunci cand iti permiti sa faci cinste la KFC dar si atunci cand nu iti permiti nici macar un tec"
Am o prietena grozava. Cea mai buna prietena a mea. Cea mai grozava fiinta de pe pamant, care ma ajuta neconditionat, care nu imi vrea raul, care imi da sfaturile cele mai grozave si care e intotdeauna langa mine. Prietena aia sunt eu. In urma unor mici dispute, am observat ca am amici, nu prieteni. Si da, este o diferenta intre aceste doua simple cuvinte, de la cer pana la pamant si inapoi. A fost un lucru dureros, bineinteles, dar am inteles.
Acum, cand am nevoie de cineva, imi iau un scaun, si ma asez in fata oglinzii. Si incep sa vorbesc, sa plang sau sa rad, sa imi spun tot ce am pe suflet. E o metoda foarte eficienta de a ma cunoaste pe mine insami.
Multe persoane sunt deceptionate din cauza ca nu sunt capabile sa cunoasca indeajuns persoanele din jur. De ce sa iti doresti sa iti cunosti aproapele cand tu nu te cunosti pe tine insuti/insati?
Amicii in ziua de azi inseamna sursa de nervi si risipa de energie, putere si nu numai. Datorita evolutiei societatii pe directia asta, singura persoana in care poti avea deplina incredere esti chiar tu. Si problema e ca uneori s-ar putea sa te dezamagesti pe tine insuti. Asadar, ce asteptari sa ai de la altii?*
In banala noastra existenta cotidiana, intalnim diverse "sortimente" de amici... Din fericire, (cel putin asa imi place sa cred) ei se triaza si raman doar acei oameni pe care, de bine, de rau, ii putem numi cu adevarat prieteni.